Ooo... pământule ascultă, glasul Celui ce odată,
Prin jertfirea Sa pe cruce, omenire-a fost salvată,
Biciul ce-l lovea pe spate, viață veșnică ne-adus,
Biruind moartea în luptă, pironit pe-o cruce sus.

Tu ascultă-L cum răsună, astăzi tuturor ne spune,
Că sfințirea niciodată, nu o vom găsi în lume,
Că neprihănirea sfântă, doar la poala crucii Sale,
Noi o vom găsi de-ntruna, vom veni la închinare.

Ne vestește că îndată, vremea grea se va sfârși,
Suferințele de astăzi, ele-atunci nu vor mai fi,
Va fi mare sărbătoare, azi ne spune ne-ncetat,
Glasul care se aude, glasul sfânt de Împărat.

El răsună dimineața, peste-ntreg acest pământ,
Se aude și în noapte, căci e glasul Celui sfânt,
Niciodată El nu tace, strigă-ntruna pregătire,
Căci ne vrea pe toți acasa, sus... acolo-n nemurire.

Strigă și-n amiaz de ziuă, și în ceasul cel târziu,
Cel ce totu-mpărățește, Cel ce este veșnic viu,
Vrea mereu ca să ne spună, ... să fiți gata că Eu vin,
Să-i răpesc pe cei ce astăzi, drumul lor este-n suspin... .

S-ascultăm tot ce ne spune, Cel ce este Împărat,
Să-mplinim cuvântul care, pentru noi El l-a lăsat,
Să fim gata de plecare, când pe nor El va veni,
Îmbrăcat în a Sa slavă, pe ai Săi pentru-ai răpi.