S-a deschis văzduhul astăzi, Doamnne chear în fața mea,
Plin de ură... de furie, el în calea mea stătea,
Am simtit a lui prezență, care greu m-a frământat,
Cel mai mic strop de putere, și de vlagă mi-a luat.

M-a dus într-un colț de lume, care-i plină doar de ură,
Ca s-o simt și eu Isuse, el acolo pacea-mi fură,
Și puterea nevăzută, ea apas-asupra mea,
Ca să simt acea durere, Doamne care-i mult prea grea.

El îmi fură și credința, care este doar un strop,
Mă aruncă-n deznădejde, milă nu are deloc,
Simt cum mă târăște-ntruna, pe-un pământ prea zgrunțuros,
Ooo... Isuse, azi vazduhul, este mult prea furios.

Aș dori să ies din mâna, celuia care răcnește,
Căci a mea ființă slabă, el întruna o ranește,
Când o poartă să cunoască, starile ce-s mult prea grele,
Dându-mă din mână-n mână, azi a duhurilor rele.

Ooo... Stăpâne Tu coboară, caci eu singur n-aș putea,
Ca să ies din lupta mare, oricât de mult eu aș vrea,
O putere să-l oprească, este Doamne doar la Tine,
Să oprească o oștire, ce se luptă azi cu mine.

Smulge-mă din mâna care, mădularele-mi zdrobește,
Ce-mi întunecă privirea, care spre Tine privește,
Scoate-mi sufletul din groapa-n care astăzi sunt împins,
De acel ce-mi spune-ntruna, că în luptă sunt învins.

Ooo... Isuse dă-mi putere, ca să rabd până Tu vii,
Să pot duce-această luptă, să rămân printre cei vii,
Dă-mi putere când mi-apasă, sufletul el în adânc,
Ca să poat-a mele buze, să-ți șoptească chear și-n gând.