Nu te-ndeparta de Domnul, pe al vieții tale drum,
Tu în lume niciodată, nu îl vei găsi nicicum,
Niciodată-ndepartarea, nu-ți va fi creștine ție,
Ea în viață alinare, sau vre-o dată bucurie.

Nu fugi de mâna care, tu pe ea ai fost purtat,
Niciodată ea pe cale, creștine nu te-a lăsat,
Ea te-a dus mai sus de valuri, tu ca să nu fii atins,
De al mării tulburare, ce te vrea mereu învins.

Nu te-ndeparta de harul, ce în viață ți-a fost dat,
În curând va fi el harul, care este încetat,
Când se va sfârși chemare, spre un cer ce este viu,
Să nu fii acela care, vei rămâne în pustiu.

Să rămâi doar lângă Domnul, lăng-acea putere care,
Nu te-a părăsit vre-o dată, când erai la strâmtorare,
Să rămâi lângă izvorul, apelor care sunt vii,
Ca la un sfârșit de viață, tu cu Doamnul să rămâi.

Recunoscător în toate, tu să fii în viața ta,
De vei fi, Domnul mai multe, drag creștine îți va da,
Vei gasi comori ascunse, ce pământul nu le are,
Tu le vei gasi în toate, chear și-n cea mai simplă floare.

Nu te-ndeparta de Domnul, orișicât de greu ar fi,
Doar cu El pe-această cale, lupta tu vei birui,
Doar cu El tu vei ajunge, într-un loc ce-i minunat, locul negăsit de-acela, ce nu-i fiu de Împărat.

Stai lângă lumină-n noapte, ziua stai în ascultare,
De-Acel glas care răsună, pentru-ntregile popoare,
Stai aproape de cuvâtul, care este azi vestit,
Doar prin el... și-a ta credință, vei fi creștin mântuit.