MEDITAȚIA UNUI LOCUITOR AL SECUNDEI DINTRE ANI

E aproape miezul nopții –
În curând, orologiul vremii din Turnul Universului v-a bate,
Pe marginea dintre ani
Stau și privesc înapoi, într-o noapte…
Văd patimile care
Ades ne-au tras în noroi,
Văd viața noastră toată,
Plină de griji și nevoi!
Văd umbra păcatelor noastre
Adusă cu greu din trecut,
Văd cum n-am știut niciodată
Că-n viață _ ca orbii-am trecut…
Am fost ”domni”, și goi, și desculți rătăceam,
Din străzile vieții,
Un nebulos labirint, ades ne cream.
Dar ce-mi zăresc ochii
Acolo, departe…
Pe Crucea Golgotei
E-nvinsă a mea moarte!
Păcatele mele,
În râuri de sânge se spală…
Sunt conștient că nu merit
Să fiu vindecat de-a iluziei boală!
Dar Prințul e bun, și drept, și milos,
Privește la mine de pe cruce duios!
Și-mi spune să nu mă mai tem în necaz,
Pe pragul veciei, EL mă poftește chiar azi!
În anul ce vine, să privim doar la EL,
La BUNUL PĂSTOR, la EMANUEL!
Să nu mai rămânem slabe oi scăpătate,
Căci prin ISUS suntem vii și din moarte salvate! AMIN!