Într-o zi pe-un drum în viață,
Când eram în rătăcire,
Căutând în astă lume,
Zâmbete și fericire,
Căutând un loc în care,
Sufletul meu obosit,
Să-și găseac-un loc de-odihnă,
Cinev-atunci m-a oprit.

M-a oprit și mi-a pus mie,
Doar o scurtă întrebare,
Unde mergi? ? ? , acea ființă,
M-a-ntrebat cu voce tare,
Eu mi-am ridicat privirea,
Dar răspunsul nu-l aveam,
Ținta alergării mele,
Eu atunci nu o știam.

S-a uitat din nou la mine,
Și din nou m-a întrebat,
Cine ești? ? ? , dar a mea gură,
Un răspuns Lui nu i-a dat,
Dar i-am spus... " să știi, eu caut,
Doar un loc, dar nu găsesc,
Să îmi odihnesc ființa,
Căci adesea obosesc.

Caut locul despre care,
Multe eu am auzit,
Locul unde fericirea,
Ea nu are vre-un sfârșit,
Am cutreierat pământul,
Și în lung dar și în lat,
Dar niciunde, niciodată,
Acel loc nu am aflat.

Cine sunt? ? ? , e-o întrebare,
Care și eu des mi-o pun,
Alergarea mea în viață,
N-a avut timp de-un stăpân,
Mi-aș dori să fiu acela,
Care știu cine eu sunt,
Alergarea mea să aibă,
Ea un rost pe-acest pământ.

Anii și-ale mele zile,
Au fost pline de-ntristare,
Astăzi caut bucuria,
Care ea sfârșit nu are,
Dar în fața mea întruna,
Lacrimi și suspine vin,
Beau mereu doar din paharul,
De amărăciune plin".

Cum stătea acea ființă-n,
Fața mea ea răbdătoare,
Asculta fară sa-mi pună,
Mie înc-o întrebare,
Dar de-odată-ntinse mâna,
Și rosti încet și blând,
-"Bine ai venit copile,
Eu sunt Tatăl tău Cel sfânt.

Te aștept de-atâta vreme,
Tu la mine ca să vii,
Dar Eu am văzut din ceruri,
Oboseala ta... să știi,
Și am hotărât la tine,
Drag copile să cobor,
Ca să simți iubirea... pacea,
Prin al Duhului fior.

Eu sunt locul ce îl cauți,
Tu în viață ne-ncetat,
Lângă mine e odihna,
Ce în viaț-ai căutat,
Prinde-te de a Mea mână,
Ție toate îți voi da,
Calcă azi pe a Mea urmă,
De-acum te vei bucura".

Mi-am întins încet eu mâna,
Și pe El când l-am atins,
A mea inimă de-odată,
A strigat ea într-un plâns,
Aleluia... osanale...
Am găsit acea iubire,
Locul unde nu sunt lacrimi,
De necaz... ci fericire.

De atunci cu El de mână,
Merg pe drumul vieții mele,
Trec ușor de orice vremuri,
Oricât ele-ar fi de grele,
Căci cu mine-ntotdeauna,
Este Cel ce m-a găsit,
Când eram pierdut în viață,
Rătăcit și obosit.

Este-Acela care mie,
Rost în viață-n dar mi-a dat,
Și în dar mi-a dat El mie,
Azi un nume de-mpărat,
De mă va-ntreba vre-o dată,
Unde merg? ... cine sunt eu? ,
Știu răspunsul... merg acasă,
Căci sunt fiu de Dumnezeu.