Tu ai fost sădit creștine, de o mână minunată,
Grădinarul este-Acela, care-ți este El și Tată,
Hrană-n ea ți-a fost cuvântul, apă vie ai băut,
Te-a ținut El în picioare, când de vânt erai bătut.

De-ale tale frunzi uscate, numai El te-a curățit,
Ramurile aplecate, tu să știi... că te-a iubit,
Înspre cerurile sfinte, El le-a ridicat mereu,
Neputința ți-a văzut-o... căci El este Dumnezeu.

Când te-nspăimânta furtuna, lângă tine El a stat,
Ți-a fost scut în vremea-n care, valul mării tulburat,
Înspre tine cu furie, din adânc el se pornea,
Încercând să te scufunde, pomule în vreme rea.

Ploaia rece peste tine, fără milă când venea,
Cel din slavă cu iubire, aripa își întindea,
Ca să stai la adăpostul, tu creștine-ntodeauna,
Celuia ce astăzi ție-ți pregătește-n cer cununa.

Au bătut mai multe vremuri, peste tine pe pământ,
Viscolele ce-au fost crunte, ploi, furtuni, bătăi de vânt,
Dar așa va trece timpul, ce îndată se sfârșește,
Și-n grădină Grădinarul, va veni... îndat sosește.

Va veni să-și strângă rodul, pentru care a lucrat,
Zi de zi, noapte de noapte, peste el când a vegheat,
Rodul cel făcut de tine, și de mine ce-i adus,
În grădina unde astăzi, Grădinarul e Isus.

Să nu te cuprindă teama, în ogorul Celui sfânt,
Căci grădina e păzită pomule... de-al Lui cuvânt,
Și cuvântul e putere, o putere ce-i divină,
Biruie el orice luptă, cu acea care-i străină.

Nu privi pământul care, este azi așa uscat,
Uscăciunea ce se vede, pomule... este păcat,
Tu privește doar spre ceruri, de acolo vei primi,
Hrana... apa necesară, pentru ceruri a rodi.

Orice timp sau orice vreme, va veni-n a Sa grădină,
Tu încrede-te-n cuvântul, și puterea cea divina,
Nu vei fi uscat vre-o dată, din cuvânt de-ți vei hrăni,
Rădăcina ce-a sădit-o, Cel ce-ndată va veni.