Cât de amar a fost paharul,
Ce l-ai băut în Ghetsimani,
Ce ai simțit Isuse sfinte,
Când te-a vândut Iuda pe bani.

Cât ne-ai iubit cărând o cruce,
Pe dealul unde ne-ai adus,
Iubirea Ta nemărginită,
Și-o moștenire-n ceruri sus.

De ce ai părăsit Tu cerul,
Ce-i plin Doamne de slava Ta,
Ca să cobori în umilința,
Povara lumii de-a căra.

De ce Isuse pentru mine,
Atât de mult ai suferit,
Cu mâinile-agățare-n cuie,
Atunci când ai fost răstignit.

Ooo... Doamne de-aș putea eu astăzi,
Să-ți răsplătesc Ție cumva,
Ți-aș răsplăti... dar nu pot Doamne,
Căci mult prea mare-i jertfa Ta.

Tu mi-ai adus comori ascunse,
Când Doamne nu le meritam,
Pe drumuri mult prea-ncrucișate,
Când viața eu îmi petreceam.

O suferință mult prea mare,
Tu ai răbdat ca eu să fiu,
Scos la lumina cea divină,
În loc divin din cel pustiu.

Când otrăvit eram de lume,
Cu sânge sfânt m-ai curățit,
Ca să-mi salvezi a mea ființă,
Isuse drag... Isus iubit.

Nu pot să-ți răsplătesc vre-o dată,
Nici mulțumirea nu-i deajuns,
Pentru-a Ta jertfă și iubire,
Tu omenirii ce-ai adus.