Cuvântul Domnului se-aude, în adunările de azi,
Să fim mulțumitori în toate, în bucurii dar și-n necaz.

S-aducem jertfe la altare, să-i mulțumim în orice zi,
Pentru acea Împărăție, unde cu toți vom locui.

Dar Doamne înspre ceruri astăzi, stau mâini ce-s coborâte-n jos,
Întinse sunt doar după lucruri, ce pentru cer nu-s cu folos.

În adunări stau fețe-n palme, sunt glasuri care-au amuțit,
Se-aude-n rugăciune Doamne, al muștelor ce-i zumzăit.

E-atâta liniște Isuse, este atâta mulțumire,
Când împăcat ne este gândul, și-a noastră mulțumită fire.

Uităm cine de dimineață, ne-aduce nouă-un răsărit,
Și cine ne păzește-ntruna, până apare-un asfințit.

Să fim ca Iov care odată, el trupu-și scărpina c-un ciob,
Dar plin mereu de mulțumire, ca un adevărat el rob.

Spunând mereu... ce mi-a dat Domnul, tot El a fost care mi-a luat,
Tot ce-am avut mai scump în viață, fie mereu El lăudat.

Să fim mulțumitori căci Domnul, acelui ce-i va mulțumi,
O viață veșnică în ceruri, cu dragoste-i va dărui.

Lui îi va da Împărăția, ce-i plină de sfinte comori,
Dar pân-atunci... în tot și-n toate, să fim mereu mulțumitori.