Cât timp mai este oare, până Isus se-arată,
Până ocara lumii se va sfârși odată,
Și-această prigonire, peste acei creștini,
Ce te urmează Doamne, de Tine ce sunt plini.

Cât timp mai este Doamne, până când o să vii,
Te-așteaptă în tăcere, în lupte-ai Tăi copii,
În zi se roagă-n șoaptă, în noapte ruga-i taină,
Păstrându-și mai curată, acea frumoasă haină.

Mai câte ierni Părinte, dar câte primăveri,
Ce-s pline de suspine, de grelele poveri,
Vor mai veni, căci Doamne, și verile sunt grele,
Și toamn-aduce norii, asupra vieții mele.

Mai câte Doamne clipe, de-amar vor mai veni,
Până în clipa-n care, în ochi te vom privi,
Când oare-i răsăritul, ce nu are sfârșit,
Când oare-i începutul, ce-ncepe-n infinit.

Ooo... vino mai în grabă, noi te-așteptăm cu dor,
Pe drumul către Tine, să te vedem pe nor,
Adu Isuse clipa, când Tu vei reveni,
Poporul astăzi strigă... Isus nu zăbovi.

Nu știm cât timp mai este, dar noi te așteptăm,
Cu Tine-n slavă Tată, pe nor să ne-nălțăm,
De Tine niciodată, să nu ne despărțim,
Să fim în veșnicie, în veci de veci Amin.