Marea Ta iubire Tu ne-ai dăruit,
La Calvar pe cruce preţul ai plătit,
Ai răbdat batjocuri, chinul cel amar,
S-avem mântuire, o, ce mare har!

Ai privit spre ceruri, ai tăcut smerit,
Răbdai în tăcere căci mult ne-ai iubit,
Ţintuit pe cruce, pe cap spinii mari,
Ai fost răstignit între doi tâlhari.

Ai strigat: Mi-e sete! Apă n-ai primit,
Doar oţet cu fiere... Cât ai chinuit!
Bice fără număr Te-au lovit cu ură,
Răni şi vânătăi trupul îţi umplură.

Toţi strigau: La moarte, fie răstignit,
Îl vrem pe Baraba liber, slobozit.
Ai fost pus pe cruce, pironit Isus,
Ochii Tăi cu milă priveau doar în sus.

Soarele pe ceruri s-a întunecat,
Şi catapeteasma grea s-a despicat.
Ai strigat cu glasul către Dumnezeu,
Ţi-ai încredinţat Lui, Doamne Duhul Tău.

Dar după trei zile boldul morţii ai frânt,
Ai ieşit afară din rece mormânt.
Ai biruit moartea şi ai înviat,
Doamne, slavă Ţie fii în veci lăudat!
Amin!