N-am fost creat să moștenesc pământul,
Nici să mă leg de traiul efemer;
Ci conectat la sursa din eter
Mă las purtat cum mă îndeamnă Vântul.
Și adierea Lui, nu-i un mister
Oricât de tainic ar părea Cuvântul.
Iar când mă va întâmpina Preasfântul,
Pluti-voi veșnic pe aripi de cer.
Și tot ce-am "strâns" va fi lăsat uitării,
Iar ce-am "pierdut", atunci voi regăsi.
Abandonat în bratele-ndurării,
N-am să renunț, nu, nu voi obosi;
Pășind umil pe calea consacrării,
Un colț de cer, curând voi moșteni!
Dany Căpătan