Pe un deal... cândva odată,
Cu o cruce grea în spate,
Judecat fără de milă,
Dar și fără de dreptate,
Pe un drum plin doar de pietre,
Ce-nspre El s-au aruncat,
A urcat Acel ce nouă,
Mântuire azi ne-a dat.

El era desculț... și haina,
Zdrențuită ea era,
De la bici... fără-ncetare,
Ce pe El îl tot lovea,
Ochii Lui priveau spre culmea,
Unde mult l-au chinuit,
Pironit pe cruce-n cuie,
Când a fost El răstignit.

Fața Lui era ea plină,
De-acel sânge ce a curs,
Căci pe cap i-au pus coroana,
Cea de spini ce i-au străpuns,
Fruntea Lui care coroana,
A purtat-o pe-acel drum,
Dar nu s-a oprit vre-o dată,
Domnul nostru sfânt și bun.

Fața Lui era ea tristă,
Dar în ochi i se vedea,
Acea dragoste ce-ntruna,
Pentru noi El o purta,
Erau plini de bunătate,
Erau plini ei și de milă,
Chiar de-avea privirea tristă,
Era blândă... și umilă.

Ajungând El sus pe culme,
Mâinile și le-a întins,
A răbdat până la capăt,
A luptat pân-a învins,
Să ne-aducă tuturora-,
Acea iertare de păcat,
Pentru noi acele chinuri,
El pe cruce le-a răbdat.

Pentru noi de bunăvoie,
S-a lăsat El răstignit,
Și de nimeni niciodată,
Nu a fost pe ea silit,
Pe-acea cruce ca să urce,
Dar vre-o dată n-a gândit,
Să se-ntoarcă, căci Stăpânul,
Mult prea mult El ne-a iubit.

Cum și azi... pe nimeni Domnul,
Nu silește El vre-odat,
Cineva ca să-l urmeze,
Pe-acest drum îndurerat,
El pe toți îi cheam-acasă,
Dar alegerea-i la noi,
Vrem sau nu această cale,
Care-i plină de nevoi.

Plină e de suferință,
Cum a fost și-a Lui cândva,
Plină este de durere,
De suspin... de luptă grea,
Dar cu cei care-l urmează,
Oricât lor le-ar fi de greu,
Nu vor fi vre-o dată singuri,
Cu ei este Dumnezeu.

Ia-ți creștine astăzi crucea,
Urcă dealul ca Isus,
Fără murmur sau cârtire,
Du-o cum și El a dus,
Vei ajunge unde Domnul,
Astăzi El împărățește,
Căci acolo pentru tine,
El un loc îți pregătește.

Rabdă cum atunci pe cruce,
Pentru tine a răbdat,
Ca să fii de focul veșnic,
Tu creștine azi savat,
Chiar de-ți este greu pe cale,
Nu uita că Dumnezeu,
E cu tine... căci iubește,
Mult prea mult sufletul tău.