Vegheați! ! ! ... se-aude-o voce astăzi,
Dar oare cine a strigat? ,
Se-aude iar... " veniți acasă"! ! !
Dar oare cine ne-a chemat?

Mai spune... " vremea este scurtă,
Și în curând se va sfârși,
Această vreme de-ndurare,
Și Eu pe nor voi coborâ".

Dar cine-i Cel ce ne vorbește? ,
Cine ne spune să veghem,
Să stăm mereu în așteptare,
Și candela plină s-avem.

Ooo... El este Acela care,
Ne vrea să fim azi pregătiți,
Pentru-acea zi de sărbătoare,
Să fim cu toții curățiți.

El este Domnul mântuirii,
Acela care mi-a mai dat,
Un timp, ca-n ziua întâlnirii,
Să fiu și eu un vas curat.

Și tu să fii, să se mândrească,
Cu-a ta slujire pe pământ,
Cu-a ta sfințire... umilință,
Și-acea supunere și-n gând.

Vegheați! ! ! ... mereu se-aude-n zare,
"Vegheați și nu vă așezați,
Apusul vine el îndată,
Dar voi spre soare alergați".

Să stăm dar astăzi în veghere,
În orice clipă pregătiți,
Noi nu știm clipa, dar nici ceasul,
Ai săi robi când vor fi răpiți.

Să fim ca cele cinci fecioare,
Și înțelepți, și chibzuiți,
Ca-n odăița cea de nuntă,
De Mire toți să fim primiți.