Prin harul Tău ți-am cunoscut iubirea,
Când peste mine Tu l-ai revărsat,
În clipa-n care Doamne-a mea ființă,
Era zdrobită... dar nu m-ai uitat.

Prin har ți-am cunoscut și bunătatea,
Ce m-a făcut să fiu și eu mai bun,
Când judecata lumii era Tată,
Pe-al mântuirii către Tine drum.

Și mila Ta prin har am cunoscut-o,
Când de săgeți străpuns eram mereu,
Când mâna Ta-nspre mine era-ntinsă,
Eu am simțit-o când pășeam cu greu.

Prin har Tu mi-ai adus și o nădejde,
Că într-o zi eu te voi întâlni,
Acea care îmi dă și azi puterea,
S-aștept eu ziua când vei reveni.

Prin har eu am văzut Isus lumina,
La capătul de drum întunecos,
Chear dacă ea era în depărtare,
Din întuneric către ea m-ai scos.

Mai lasă poarta harului deschisă,
Să nu rămân în locul ce va fi,
Pustiu și gol în ziua judecății,
Mireasa când la cer o vei răpi.

Mai lasă cercetarea carea astăzi,
Ea doar prin har coboară pe pământ,
Peste poporul care greu pășește,
Spre-acel tărâm ce-i veșnic și e sfânt.