Nu vei fi învins vre-o dată, pe pământ cât vei trăi,
De trăirea o să-ți fie pentru Cel ce va veni,
De va fi ea o slujire, căutând neprihănire,
Căci neprihănirea este, poarta către nemurire.

Nu vei fi răpus vre-o dată, de adâncu-ntunecat,
De urmezi lumina care, Domnu-n dar ție ți-a dat,
Te va duce-n locul care, unde mulți azi își doresc,
După soare... după stele, ce în noapte strălucesc.

Calea-ți va fi netezită, de pășești pe urma Lui,
Acea urmă se oprește-n Țara sfânt-a Domnului,
Unde străzile de aur, îți vor sta în fața ta,
Cu Acel ce te așteaptă, pe ele te vei plimba.

El îți va deschide poarta, într-o zi spre veșnicii,
De alegi ca tu în viață, doar ca El mereu să fii,
Te va recunoaște Domnul, lângă El de astăzi stai,
Cine ești? , nu îți va spune, ci te va primi în Rai.

Rătăcit nicicând vre-o dată, nu vei fi tu pe pământ,
De-alergarea ta întruna, este doar după cuvânt,
Căci cuvântul este viață, adevăr... el este calea,
Ce răzbate-ntruna norii, valurile dar și valea.

Nu vei fi tu niciodata, aplecat de nici un vânt,
Nici de valurile mării, dus cândva-n al ei adânc,
De-ți păstrezi credința vie, biruință vei avea,
Căci credința este arma-n orice luptă care-i grea.

Tu încrede-te în Domnul, în Cel viu... adevărat,
Vei fi izbăvit în toate, de o mână de-Mpărat,
Căci ai vost ales odată, tu moștenitor să fii,
Un moștenitor în ceruri, sus în Țara celor vii.