Ooo... tu inimă ce astăzi, în ascuns adânc suspini,
Zorii răsăriți din soare, ei sunt zorii cei divini,
Au venit din nou la tine, tu cu ei ca să vorbești,
Dar tu inimă întruna, plânsul tău nu îl oprești.

Chinul dar și-atâta jale, ți-au închis azi gura ta,
Greu-ntâmpinat pe cale, te-a oprit a-nainta,
Ale tale vise multe, ce odată le-ai avut,
Prin pustiile din viață, inimă tu le-ai pierdut.

Clătinată ești în tine, deznădejdea te-a cuprins,
Focul ce ardea odată, astăzi inimă s-a stins,
Obosită ești pe cale, alergarea ți-a fost grea,
Dar ascultă... astăzi Domnul, să-ți vorbească El ar vrea.

El ar vrea ție să-ți spună, de ai obosit acum,
De pe tronul slavei Domnul, Cel ce-i viu... milos și bun,
Te cunoaște, El te știe, și cum plângi a auzit,
Pentru tine se ridică, căci El are de-ți vorbit.

Vrea să-ți spună... a ta gură, s-o deschizi... de n-ai putere,
Gândul tău să strige astăzi, către Domnul pentru-a cere,
Tot ce tu-ți dorești în viață, inimă El îți va da,
Ale tale răni ascunse, doar El le va vindeca.

Căci din cerurile-nalte, a văzut că ești rănită,
Neputința ți-a văzut-o, știe că ești obosită,
Dar Acel din slavă-ți spune," te iubesc așa cum ești,
Vreau să-ți dau azi vindecare, înspre Mine de privești".

Tu ascultă glasul care, te cunoaște-atât de bine,
El deschide astăzi cerul, și coboară pentru tine,
Mângâiere îți aduce, îți alungă întristarea,
Tu deschide-te... primește, mila Lui și îndurarea.

Astăzi pe această cale, ești tu deznădăjduită,
Dar de Cel ce-mpărățește, ești și-așa de El primită,
Căci El vrea să pună-n tine, și nădejde și credință,
Căci iubește mult prea tare, sufletul și-a ta ființă.

Pentru tine-a dat popoare, pentru tine a murit,
Pentru tine sus pe cruce, ca un Miel a fost jertfit,
Tu ridic-a ta privire, chiar nimic de nu mai crezi,
Și a Domnului minune, chiar acum o să o vezi.

Cheămă-L ca să se coboare, cu un strop de sânge sfânt,
Să te spele chiar acuma, și pe tine... și-al tău gând,
Nu va zăbovi vre-o clipă, va veni și vei vedea,
Azi a sângelui putere, de crezi în puterea Sa.