Zi de zi, noapte de noapte, eu spre ceruri voi privi,
După norii fără margini, pe Isus pentru-al zări,
Știu... aici sub ei vre-o dată, singur nu voi rămânea,
E cu mine-ntotdeauna, Domnul meu în viața mea.

De va fi noaptea prea lungă, zorii îi voi aștepta,
Căci odată mi-a spus mie, va veni de voi răbda,
Eu în nopți întotdeauna-n inimă îl port mereu,
Căci în viață n-am pe nimeni, sunt doar eu și Dumnezeu.

El îmi este-a mea speranță, El îmi este ajutor,
Simt mereu cum arde-n mine, după El un mare dor,
Și când flacăra-i prea mare, El coboară lângă mine,
Nu să stingă focul Domnul, inima să îmi aline.

Apăsarea din văzduhul, care urlă ne-ncetat,
O ridică mâna blândă, ca să nu fiu apăsat,
L-al Său piept îndat' mă strânge, și-atunci simt acea iubire,
Ce-i atât de minunată, plină doar de fericire.

Zi de zi, noapte de noapte, a mea inimă îi cântă,
Gura mea în orice vreme, numele-i binecuvântă,
Doar așa primesc pe cale, biruința ce-o doresc,
Prin cântări, prin poezie, când pe El eu îl slăvesc.

Nu mă voi lăsa vre-o dată, de-a Sa poală pe pământ,
Căci dorința mea e mare... să ajung în cerul sfânt,
Știu că vine-ndată clipa, când aici se vor sfârși,
Vremurile ce sunt grele, când Isus va reveni.

Și acolo sus cu Domnul, va fi numai bucurie,
Care nu e doar o clipă, ea va fi o veșnicie,
Nu va fi nici trecătoare, nu va fi nici c-un sfârșit,
Căci a Domnului vecie, este ea un infinit.

Dar până revine Domnul, stau aici și îl slujesc,
Cu o mare dăruire, căci pe El eu îl iubesc,
Inima îmi bate-ntruna, numai pentru Domnul meu,
E al meu... căci El odată, a ales să fiu al Său.