Mă-ntorc acasă plin de fericire,
Eu așteptat am fost și sunt mereu,
Cu brațele deschise azi m-așteaptă,
Acel ce-mi este Tată... Dumnezeu.

Mă-ntorc din lumea plină de fustrare,
În locul unde știu c-o să găsesc,
O viață plină doar de fericirea,
Ce-o caut eu demult... ce mi-o doresc.

Mă-ntorc la Cel ce azi mi-a dat iertare,
La pieptul Lui aș vrea eu doar să plâng,
Să-i spun că îl iubesc atât de tare,
Și că îl port în inimă și-n gând.

Mă-ntorc spre locul pregătit de Domnul,
Unde nicicând acolo nu vor fi,
Acele clipe ce-s de suferință,
Ce-ncearcă azi pe mine-a mă opri.

Dar nu privesc la valul care vine,
Avânt prin el spre cer îmi iau mereu,
Căci vreau s-ajung din nou în cer... acasă,
Unde m-așteaptă sfântul Dumnezeu.

Nu las nici vântul azi ca să mă poarte,
Prin locurile care sunt pustii,
Iar dacă de mă duce sfânt Isuse,
Aștept tăcut în taină până vii.

Mă-ntorc acasă plin de bucurie,
Urcând un deal ce uneori e greu,
Dar greul e ușor când sus pe culme,
M-așteapt-al meu Părinte... Dumnezeu.

El îmi întinde mâna Sa cea blândă,
Ca eu să trec prin tot ce întâlnesc,
El pas cu pas, mereu stă lângă mine,
Pe urma Lui doar eu ca să pășesc.

Mă-ntorc în locul mult dorit de mine,
Acolo unde sunt și eu dorit,
Acasă... unde pacea e deplină,
Unde sunt așteptat și sunt iubit.