Pășesc cu bucurie-n suflet,
Spre Țara unde-s așteptat,
De Cel ce mie-mi este Tată,
De-al cerurilor Împărat.

De-i drumul plin de suferință,
Mereu pe el sunt bucuros,
Că-n inimă îl am întruna,
Pe-al meu iubit și sfânt Hristos.

Și de-ntâlnesc necaz pe cale,
Mereu voi fi doar fericit,
Căci am simțit în orice vale,
Eu singur nu-s... nu-s părăsit.

Și prin furtuni eu cânt întruna,
Căci nu o simt cât e de grea,
Doar simt cum mâna Celui veșnic,
Biruitor mă scoate ea.

Pășesc cu bucurie-n suflet,
Pe-un drum ce este-așa pietros,
Dar bucuria ce-am primit-o,
Mă face să îl văd frumos.

Mă face ca să văd sfârșitul,
Un țel spre care eu să merg,
Și pasul neu ce este-agale,
Tot ea mă face să-l grăbesc.

Și-alerg eu fericit spre Domnul,
Care în mine a lăsat,
Această bucurie mare,
De ea să fiu eu ajutat.

În zilele ce-mi sunt prea grele,
Și-atunci când se pornește-un vânt,
Cu bucurie eu spre ceruri,
Spre Domnul să îmi iau avânt.

Căci bucuria care vine,
Îmi netezește drumul greu,
Să nu mă rătăcesc pe calea,
Ce duce doar spre Dumnezeu.