Iubirea este arma pocăinței,
Ce stă-naintea ta când mergi pe drum,
Străbate orice-n cale îți apare,
Nimic nu te întoarce și nicicum.

Iubirea e lumina ce coboară,
În negura de ceață ce s-a pus,
Peste acei ce astăzi îl urmează,
Pe Cel ce e lumină-n ceruri sus.

Iubirea este armă-n rugăciune,
Oricât de mare lupta-n ea ar fi,
Dacă iubești cu o iubire-adevărată,
Prin ea în rugăciuni vei birui.

Iubirea este-o taină înțeleasă,
De inimile care s-au deschis,
Este izvorul ce aduce viața,
Care începe-n Țara Paradis.

Iubirea e parfumul mântuirii,
Mireasma străzilor ce-s aurii,
Este rabdarea clipelor străine,
Și ușa celor ce-s cu bucurii.

Iubirea este frumusețea nopții,
Și împlinirea viselor din ea,
E cea care te duce lângă lună,
Ca să răsari pe cer tu prima stea.

Aceasta e iubirea ce-ti aduce,
Acele clipe pline de fiori,
Și-atunci când ochii-nchizi... tot ea iubirea,
Te-nalță până dincolo de nori.

E cea care în inimă se zbate,
Arzând de bucurie și de dor,
E cea care îți dă aripi de înger,
Spre locul mult dorit ca tu să zbori.

Ooo... tu iubire ce ești minunată,
Acea care ești vie printre morți,
Rămâi în mine și te rog înalță-mi,
Ființa la al cerurilor porți.