Strigă către Domnul, suflete pe cale,
Drumul vieții tale, când e dus prin vale,
Doar El te va scoate, să-ți arate zarea,
Căci El potolește vântul... dar și marea.
Strigă tu în ziuă, strigă și în noapte,
El mereu te-aude, căci îți este-aproape,
Nelipsit e Domnul, azi în viața ta,
Sus în Țara sfântă, să ajungi ar vrea.
Gura ta să-L cheme, fără încetare,
Căci a Sa prezență, orice întristare,
O alungă-ndată, și o fericire,
Vei simți căci Domnul, este doar iubire.
Strigă către Domnul, când ești apăsat,
Când îți este gândul, greu el tulburat,
Orice apăsare, ți-o va ridica,
Căci Isus iubește, mult ființa ta.
Strigătele tale, azi sunt auzite,
Lacrimile-amare, nu sunt părăsite,
Printre ele-ntruna, e prezent mereu,
Cel ce este milă, bunul Dumnezeu.
Mâinile ridică, strigă cu putere,
Vei simți îndată, sfânta mângâiere,
Cel ce te aude, e vindecător,
Se coboară-ndată, prin al Său fior.
Strigă către Domnul, suflet obosit,
Șoapta care-ți spune... nu ești auzit...
N-ascultă căci șoapta, este-a celui rău,
Auzit ți-e gasul, de Isus mereu.
Inima ți-aude, gândul tău îl știe,
Pasul îți cunoaște, Cel din veșnicie,
Stă mereu aproape, sufletu-ți păzește,
Este-Acela care, mult El te iubește.
Norii la o parte-i dă mereu Isus,
Glasul tău s-ajungă, până-n ceruri... sus,
Tu să strigi înuna, să nu te oprești,
Cel ce te aude... e în slăvi cerești.