Atinge cu iubire, tot ce în viaț-atingi,
Și vei pimi la urmă, ce pentru cer tu strângi.

Atinge azi cu milă, cum și tu-ai fost atins,
Când erai plin de ură, de tot ce-n viaț-ai strâns.

Ascultă cu răbdare, cum El ți-a ascultat,
Al tău glas ce în noapte, adânc a suspinat.

Fii blând și în vorbire, să fie ziditoare,
Cu cel de lângă tine, dar chear și cu o floare.

Să lași în urmă-o urmă, cum ție ți-a lăsat,
Dar să nu-l lași în urmă, pe cel ce-i întristat.

Să plângi și tu cu alții, cu-acei ce plâng pe cale,
Să-i ții mereu de mână, când sunt trecuți prin vale.

Fii iubitor în viață, și tu azi ești iubit,
Nu-L părăsi pe cale, tu nu ești părăsit.

Privirea ta să fie, prin norii grei de fum,
Căci după ei e-un capăt, este-un sfârșit de drum.

Să fii mereu făclia, aprinsă pe pământ,
Cea care nu se stinge-n, bătaia cea de vânt.

Fii credincios în toate, și să-nțelegi mereu,
În tot ce te-nconjoară, prezent e Dumnezeu.