Se-aude cum pământul astăzi geme,
Dar geme-n amăgirea ce-a venit,
Crezând că e lumina de la Domnul,
Dar el pământu-a fos de tot orbit.

Se-aduce slăvă azi sub beculețe,
Cu jucării ce-s agățate-n brad,
Stau costumați sub el cântând întruna,
Cântări de laudă pentru-Mpărat.

În cartea sfântă este scrisă calea,
Pe care azi cu toții să pășim,
Nu pe sub luminițele aprinse,
Cântând spunând c-așa azi noi vestim.

Pe vremea lui Isus ei vestitorii,
De adevăr și-a Lui cuvânt lăsat,
Erau întemnițați, bătuți cu lanțuri,
Nu fericiți cântând ei sub un brad.

Erau mereu împinși ei înspre moarte,
Chear și Ioan a fost decapitat,
Dar el vesti Cuvântul în pustie,
El costumat sub brad nicicând n-a stat.

Ooo... Doamne, tot pământul se scufundă,
Slujindu-i celui care l-a orbit,
La mesele întinse fericite,
El stă crezând că este fericit.

Trezit e azi de o urgie mare,
Dar tot el nu aude glasul Tău,
Coboară a Ta mână Doamne sfinte,
Și smulge-l Tu din mâna celui rău.

Tu pune-le-o cântare de mărire,
Ce lacrimi ea aduce Doamne sfânt,
Să nu mai fie azi în adormirea,
Care i-a dus sub brad Isus cântând.