Domnu-așteaptă de la tine, sincer tu ca să îi spui,
Nu întregii omenirii, nu pământului... ci Lui,, , Te iubesc", atât așteaptă, tu mereu să îi șoptești,
Șoapta ta chear cea mai mică, o aude-n slăvi cerești.

Mai așteaptă de la tine, în cuptoarele-ncercării,
Să stai lângă El aproape, să nu-l dai nicicând uitării,
Să nu uiți pe care mână, tu prin viaț-ai fost purtat,
Să nu uiți cine păcatul, ție-odată ți-a iertat.

Vrea să vii cu mulțumire, și cu jertfă la altar,
Să nu fii în încercare, tu creștine un fugar,
Să înaintezi în ele, nu cu pași grăbiți mereu,
Ci răbdare și credință, și nădejde-n Dumnezeu.

Mai așteaptă înc-o vreme, care este azi un har,
Pentru tine ce-a lăsat-o, ca să vii tu la altar,
Să ceri curățirea sfântă, ca iertare să îți dea,
Să te-nalți cu El spre ceruri, în Împărăția Sa.

Multă vreme nu mai este, așteptarea ia sfârșit,
Mai gândește-te creștine, oare tu te-ai pocăit? ,
Nu un legământ deschide, poarta cerurilor sfinte,
Cheia cerurilor este, cele două mari cuvinte.

De le spui azi cu iubire, dintr-o inimă curată,, , Te iubesc"... . se va deschide, poarta cerului îndată,
Te va-mbrățișa-Mpăratul, Cel ce tot Împărățește,
Căci și El cu o iubire-adevărată te iubește.