Când te cuprinde astăzi deznădejdea,
Rămâi mereu creștinul neclintit,
Tu chear și-n cea mai grea a ta-ncercare,
De doi ochi blânzi din ceruri ești privit.

Atunci când crezi că soarele n-apare,
Privește-n sus, mereu va răsări,
Căci soarele e-n mâna Celui care,
Pe cer l-a pus în zorile de zi.

Când norii stau deasupra ta în noapte,
Dar și în zi de nu vor dispărea,
Să nu privești în noaptea-ntunecată,
Privește după nori... va apărea.

Să nu lași necredința să apară,
Nici focul de iubire ce-i aprins,
Să nu îl lași să-l stingă vre-o durere,
Caci fără el mereu vei fi învins.

Să nu te lași dus în cădere-adâncă,
Căci în adânc e iadul nesfârșit,
Ridică-te azi vine biruința,
Care nicicând ea nu te-a ocolit.

Rămâi plin de nădejde-ntotdeauna,
Plin de credința care ți s-a dat,
N-o risipi în ceasurile grele,
Ea est-un dar divin de la-Mpărat.

Rămâi mereu pe stâncă în picioare,
În fața Celui care te-a iubit,
Nici vântul, dar nici valul ce apare,
Să nu-l lași să dărâme ce-a zidit.