Trecea pe-o cărăruie,
Batjocorit mereu,
Ducând o cruce grea,
Plătind păcatul greu,
Lăsând o urmă sfântă,
Un Fiu de Dumnezeu.

Trecea cu umilință,
Un Fiu de Împărat,
În cuiele durerii,
Pe cruce agățat,
Ca cel ce-l răstignise,
Să fie el iertat.

Trecea pe cărăruie,
Scuipat... de toți hulit,
Era Acela care,
Pe spate biciuit,
Purtând mereu coroana,
Ce-n față s-a înfipt.

Căci ea era din spinii,
Ce frunte-au înțepat,
Curgând acei stropi care,
Păcatul a spălat,
A fost un sânge sfânt,
Un sânge de-Mpărat.

Trecea El pe cărare,
Era așa tăcut,
Iubind orice ființă,
Isus atât de mult,
Pe cei care și astăzi,
Pe El nu îl ascult.

Nu s-a oprit o clipa,
La El nu s-a gândit,
El s-a gândit la mine...
Dar frate scump iubit,
A fost și pentru tine,
Pe cruce răstignit.

Nu i-a păsat o clipă,
De-acea durere mare,
Gândindu-se la mine,
Dar și la fiecare,
S-ajungă sus la Tatăl,
Prin marea-i îndurare.

Trecea pe-o cărăruie,
El pacea aducând,
Mereu în prigonire,
Dar tot mereu iertând,
Supus plin de iubire,
El fața aplecând.

Mergea El pe cărare,
Dar alungat mereu,
De cei ce le iertase,
Păcatul lor cel greu,
Luând asupra Lui...
Un Fiu de Dumnezeu.

Ooo... câtă suferință,
A îndurat Isus,
Dar El era întruna,
Cu-a Sa privire-n sus,
--, , Tu iartă-Tată sfinte",
Atât Isus a spus.