Cei credința-n viața celui, ce-i purtat mereu de val? ,
Este cea care-l va duce, negreșit ea doar la mal.

Dar nădejdea-n încercare, ce este pentr-un creștin? ,
Este-un soare ce răsare-n timpul ploilor ce vin.

Credinciosului iubirea, oare ce ea îi aduce? ,
O lumină când se află, credinciosul la răscruce.

De-am avea cu toți credință, unul nu ne-om îneca,
Oricât mare-ar fi de-adâncă, oricât valul va-ncerca.

Căci la cârmă va sta Domnul, barca El va cârmui,
De vom crede prin credință, malul noi îl vom zări.

De-am avea și o nădejde, chear și-n cea mai grea-ncercare,
Am răbda mai cu răbdare, oricât ea ar fi de mare.

Chear de timpul o va ține, chear de vremea-n loc va sta,
Când suntem plini de nădejde, încercarea nu e grea.

Ooo... de vom avea iubirea, ce ușor azi am urca,
Caci iubirea... drumul crucii, mereu îl va lumina.

Este cea mai luminoasă, chear pentru orice creștin,
Care azi, pe-această cale, de iubire este plin.

Să păstrăm azi toți nădejdea, și credința să ne fie,
Și iubirea minunată, toate cele ce ne-nvie.