Astăzi vreau să stau de vorbă, cu acele ce-mi opresc,
Visul meu pe-această cale, căci în el iubind trăiesc.

Vreau să spun furtunii care, este plină de furie,
Că de ea nu-mi este teamă, plin în ea-s de bucurie.

Chiar de vine mai aproape, am un scut ce mă păzește,
Cu iubire și cu pace, este cel ce mă-nvelește.

După ea văd răsăritul, raze de iubire pline,
Ce-s de Domnul coborâte, prin furtună pentru mine.

Și oricât ar fi de lungă, timpul nu ea-l hotărăște,
Este-n mâna Celui care, mult prea tare mă iubește.

Vântului îi spun acuma, ca să bată și mai tare,
Teamă mie nu îmi este, căci în inimă-i doar soare.

Nu mă clatină vre-o dată, căci pe stânc-am fost zidit,
De-o iubire care n-are, niciodată vre-un sfârșit.

Al său vuiet nu-mi aduce, frică mie niciodată,
Căci Acel care îl mustră, este pentru mine Tată.

Este Cel ce îl trimite-n locul din care-a venit,
Prin puterea ce odată, sus pe cruce-a biruit.

Stropilor de foc din ploaie, care astăzi mă stropesc,
Lor le spun că sunt aceia, care ei mă întăresc.

Când sub nori-ntinși pe ceruri eu ajung, zăresc mereu,
Pe Acel care-i desparte, cu-a Sa mână... Dumnezeu.

Chiar de-s mari, chiar de mă doare, chiar de simt o grea durere,
Printre ei simt eu fiorul, ce-mi aduce mângâiere.

Căci sub ei nu-mi este teamă, de-acea umbră din adânc,
Ce ar vrea ca așterne, bezna lui peste-al meu gând.

Din adâncul cel de mare, când în fața mea apare,
Valul fără de putere... lui îi spun... eu am salvare.

Am salvare căci pe mare, călăuză mi-e Isus,
Barca mea El o conduce, chiar de-n larg de mare-s dus.

Eu în brațul Său puternic, mă încred în orice val,
El e cel ce îmi va duce, într-o zi barca la mal.

El e cel care îmi face, liber astăzi drumul meu,
Ca să-naintez pe cale, mai ușor spre Dumnezeu.

În zădar întotdeauna, voi pe cale v-așezați,
Eu sunt unul dintr-aceia, ce de Domnul nu-s uitați.

Prin puterea Lui divină, pe-al Său braț care e sfânt,
Eu călătoresc în viața, ce se trece pe pământ.

Nu vă obosiți ca astăzi, să-mi opriți voi pasul meu,
Cel ce mă mai urc-o treaptă, este sfântul Dumnezeu.

El ar vrea s-ajung acasă, unde sunt eu așteptat,
Pentru mine pregătește, cerul sfânt și minunat.