Greu e drumul către viață, ce-l urcăm pe-un deal abrupt,
Multe lucruri neștiute, noi pe el am cunoscut,
Multe piedici tot încearcă, pasu-n loc să ni-l oprească,
Dar cu noi pe drum spre viață, e puterea cea cerească.

Grea-i călătoria care, sus în cer are sfârșit,
Trece ea prin văi ce-s goale, ca s-ajungă-n infinit,
Prin furtuni și ploi ce-s dese, ea ne duce uneori,
Dar prin toate azi ne trece, doar al Duhului fiori.

Este greu... dar este greul, ancorat într-o iubire,
Ce ne umple de putere, în necaz de fericire,
E iubirea ce ne-aduce, o nădejde că-ntr-o zi,
Greul ce-i prezent el astăzi, el în ea se va sfârși.

Alergând pe calea-ngustă, viața vrem s-o moștenim,
Întâlnim doar suferință, dar noi tot nu ne oprim,
Când se-arată vre-o furtună, când pe ea ceața se lasă,
Căci noi vrem ca să ajungem, într-o zi cu toți acasă.

Grea ne este alergarea, întunericul când vine,
Căci în el simțim fiorii, reci ce-s plini ei de suspine,
Dar o rază de lumină, ne arată o ieșire,
Căci și ea este o rază, plină doar de-a Lui iubire.

Este plină ea de pace, și ne-aduce ea mereu,
Ajutorul ca îndată, greul să nu fie greu,
Pe-acest drum noi știm cu toții, singuri nicicând nu vom fi,
Este Domnul ce v-aduce, ziua când ne-om întâlni.

Chiar de-i greu să nu ne-ntoarcem, nici pe loc să nu ne-oprim,
Cu privirea ridicată, doar în față să pășim,
Vom răzbate căci odată, Domnul slavei ne-a promis,
Sunt cu voi pe drumul crucii, ce sfârșește-n Paradis.