De ce taci tu gură astăzi, ce cândva larg te-ai deschis,
De ce-i spui inimii tale, ea să fie-un gol închis,
De ce-ncui durerea care, nu te lasă s-ațipești,
Strigă astăzi către ceruri, cât inimă tu iubești.

De ce te ascunzi întruna, Domnul știe ce gândești,
Știe ce i-ai spus odată, știe astăzi cum trăiești,
Nu te-ascunde, căci El Domnul, ce tu simți a pus în tine,
Strigă... spune-i... să te-audă, de ce-ți este azi rușine.

Ț-ia dat părtășii frumoase, ți-a dat fericire-n viață,
Ți-a pus ție-n întristare, zâmbetul pierdut pe față,
Tot ce simți inimă astăzi, este-n biblie lăsat,
El ți-a dat-o chear și ție, El te-a binecuvântat.

Astăzi fugi de-acea trăire, ce ți-a dat-o să trăiești,
Să simți gustul fericirii, dragostei... și să iubești,
El pe tine nu te-ntoarce, dar nici nu vine vre-odată,
L-a ta ușă să insiste, s-o deschidă sau să bată.

Ți-a dat șansa mântuirii, să simți dragostea curată,
El te-a înviat pe tine, când erai inimă moartă,
Nu te-nchide azi în tine, nu-ți ascunde nici durerea,
La o inimă închisă, nu ajunge mângâierea.