Mă dor azi urmele lăsate,
De rătăcirea-n care-am fost,
Pe străzi pustii și-n zi și noapte,
În viață fără adăpost.

Mă dor azi clipele venite,
Ce m-au rănit atât de-adânc,
Chear de privirea îmi zâmbește,
În inimă-n ascuns eu plâng.

Mă dor cuvintele deșarte,
Ce pline-au fost ele cândva,
Azi am văzut cum doar un șarpe,
Pe mine mă încolăcea.

Dar Cineva, îmi știe mie,
Adâncul sufletului meu,
Îmi știe și a mea durere,
Și scopul ce îl am mereu.

E Cineva care îmi spune,
Eu ură azi să nu sădesc,
Chear dacă simt dezamăgirea,
Eu doar să tac... și să iubesc.

E Cineva ce-mi dă putere,
Și-Acel ce este Cineva,
Mereu lângă a mea durere,
Cu mângâieri se așeza.

Pe El îl vreau doar lângă mine,
Pe nimenea eu nu mai vreau,
Căci zilele de lume pline,
M-au dus unde-s acu... să stau.