Sub un clar de lună Doamne, astăzi stau... și o privesc,
Și de-odată lângă lună când apare... eu zâmbesc,
Acea stea ce-i minunată, ce cu mine azi vorbește,
Căci văzu ea întristarea, care pasul îmi oprește.
Ea îmi spune că odată m-a văzut mai fericită,
Când spre lun-a mea privire ea era-tunci ațintită,
Dar astăzi văzu-ntristarea, inima ce mi-a cuprins,
Și pe ceruri... lângă lună, pentru mine s-a aprins.
Vrea să-i spun a mea durere, care tristă azi mă face,
Ca să lase peste mine, multă liniște și pace,
Dar eu tot nu pot Isuse, căci steaua mi-aduce mie,
Amintirile plăcute, când eram sub ea eu vie.
Dar ea este răbdătoare, și așteaptă să-i vorbesc,
Taina inimii... steluței, astăzi vrea să-i povestesc,
Vrea să-mi vadă fericirea, ce odată o aveam,
Când eu sub o lună plină, de iubire radiam.
Și încep să-i spun durerea, care astăzi m-a adus,
Într-o lume îngrădită, să nu-l văd eu pe Isus,
Nu mai văd nici o lumină, nici în noapte... nici în zi,
Și mă-ntreb, oare de-acuma, viața mea așa va fi?
Îi spun stelei, că în clipa, când eram eu fericită,
Îl vedeam pe Domnu-ntruna, printre ele pentru-o clipă,
Dar acu, e-ntunecată, și-acea zi ce o trăiesc,
Dar și noaptea-n care luna, eu mereu stau și-o privesc.
Ooo... cât mi-aș dori-nc-o dată, pe-al meu Domn să îl zăresc,
Printre voi stele și lună, când spre ceruri eu privesc,
Căci mi-aduce întristare, ce-ntâlnesc pe-această cale,
Fără să-l zăresc pe Domnul, e doar chin și numai jale.
Dar steluț-atunci îmi spune, tu ascultă-mă pe mine,
Cel care mult te iubește, este astăzi lângă tine,
A văzut a ta-ntristare, și din cer a coborât,
Ca acel ce-aduce lupta, el să fie doborât.
Lasă astăzi întristarea, ea să plece de la tine,
Și privește-n jur cum Domnul, El te ține azi de mână,
Nu lăsa să îți aducă, lumea ție doar suspin,
Spunei azi în gura mare... eu de mâna Lui mă țin.