De-am fost Doamne eu o floare, în grădina Ta sădită,
Vreau să știi Isuse sfinte, că astăzi sunt ofilită.

Dar vre-o pasăre Isuse, de am fost sub cer zburând,
Azi sunt pasărea căzută, cu-al ei zbor ce este frânt.

De-am fost Doamne-un fir de iarbă, roua azi m-a înghețat,
Sub a vântului putere, în bucăți m-a sfărâmat.

Dar un munte de-am fost Doamne, azi pământul ma-nghițit,
Căci în toate... el văzduhul, înspre mine a pornit.

Și în drumul către mine, doar săgeți a aruncat,
Orice aș fi fost eu Doamne, la pământ m-a așezat.

A lovit cu-așa putere, care azi m-a obosit,
Căci e mult prea lungă vremea, de când luptă el cumplit.

De-aș fi fost o floare, Doamne, poate-un munte eu eram,
Nu știu Tată... poate iarba, pe care întins stăteam.

Dar dacă eram Isuse, pasărea care zbura,
Ia-i te rog Tu astăzi zborul, să fie în mâna Ta.