Cât de minunat ești Doamne, cât ești Tu de minunat,
Și a Ta minunăție este-un dar... ce-i nestemat,
Nevăzut el este astăzi, dar simțit de-orice ființă,
Care-i plină de nădejde, ancorată în credință.

Minunată este mână, ce coboară atingând,
Pe acele inimi care, azi te cheamă doar plângând,
Care cred că doar puterea, brațului Tău minunat,
Este cel care le-aduce, pace sfântule-Mpărat.

Minunată e prezența, Ta ce-o simt cei în necaz,
Sunt acei ce știu Isuse, lacrima de pe obraz,
Să le-o șteargă doar ea poate, doar prezența minunată,
Care este ea divină, nu-i nicicând ea confundată.

Minunată va fi clipa, Doamne-a revenirii Tale,
Va fi o minunăție, pentru cei ce cu răbdare,
Azi așteaptă-n alergarea, către Tine pe pământ,
Către viața minunată, care-i doar în cerul sfânt.

Minunat ești Tu Isuse, și minunăția Ta,
Azi o văd acei ce gura, o deschid pentru-a cânta,
Cei cu inimi ce-s deschise... văd minuni Doamne mereu,
Ei sunt cei ce-n orice vreme, preamăresc numele Tău.

Minunat ai fost întruna, ooo... Isuse... ai rămas,
O minune minunată, care nu are răgaz,
Ne uimești întotdeauna, cu măreața Ta lucrare,
Ce-i atât de minunată, ea sfârșit nicicând nu are.