Ascultă soare de pe cer...
La tine azi eu strig, să strălucești tu mult mai mult, când mie-mi este frig, să luminezi mai tare-aș vrea, când bezna se adună, deasupra mea luând cu ea, splendoarea ce-i în lună.

Tu lună care te-ai ascuns...
De ochii mei în noapte, adună stelele pe cer, când ceru-i plin de șoapte, care-l închid când strig cu dor, și strigătu-l oprește, tu lună stai pe cer mereu, de pleci... șoapta-mi șoptește.

Tu ziuă ce alergi mereu...
Nu fi așa grăbită, sa te oprești atunci când ești, o zi mai însorită, mai multă vreme să te am, când ești biruitoare, în tine-aș vrea să stau mai mult, sub razele de soare.

Dar și tu noapte să nu taci...
În teama ce-i în tine, căci clipele în care-ngheți, mă-ngheață și pe mine, să strigi și tu cum strig și eu, tăcerea mă-nfioară, și lupta-n tine ce se dă, de taci... ea mă doboară.

Voi vremuri care azi veniți...
Să stați mult mai departe, de sufletul... ființa mea, căci ele nu au moarte, Isus Hristos suflare-a pus și viață care-i vie, în tine nu vreau să mă pierd, căci vreme... ești pustie.