Ce departe azi mă duce,
Gândul meu... până la Tine,
Ooo... iubire minunată,
Vreau să fii vie în mine,
Vreau să arzi ca focul care,
El nicicând nu este stins,
Și să zbor azi ca un vultur,
Ce de nimeni nu e prins.

Vreau a mele aripi astăzi,
Ca să lase timpu-n spate,
Și avântul meu Isuse,
Să dea norii la o parte,
Să răzbată pân-la Tine,
Gândul ce pe aripi zboară,
Chear de mările și munții,
Mă-ngrădesc... mă înconjoara.

Mai apare câte-o ploaie,
Dar nimic nu mă oprește,
Ce-ai sădit Tu-n mine Doamne,
Doar spre Tine azi privește,
Doar spre ceruri ea mă duce,
Dragostea nemuritoare,
Și mereu ea mă conduce,
La a Tale vii izvoare.

Ooo... ce minunat ești Doamne,
Când spre Tine astăzi zbor,
În furia de furtună,
Simt mereu al Tău fior,
Ce mă-nalță mult mai tare,
Să te simt mult mai aproape,
În furtunele pornite,
Din întunecata noapte.

Minunată e iubirea,
Ce putere azi mi-a dat,
Să-mi întind spre Tine Doamne,
Spre-acel vis ce-i minunat,
Aripile-nghemuite,
De o vreme-ntunecată,
Ce-au pornit cu o iubire,
Spre Acel ce-mi este Tată.