Cine n-a gustat din gustul, cel amar ca de pelin,
Cine n-a luptat în lupte, cu durere și suspin,
Este cel care nu știe, cum lucrează Dumnezeu,
Căci el n-a văzut minunea, ce o face El mereu.

Cine n-a vărsat pe cale, lacrimi pe obraz cântând,
Cine n-a simțit iubirea, pe cărare suspinând,
Este-acel care nu știe, prețul care l-a plătit,
Acel sfânt în suferință, când pe cruce-a fost jertfit.

Cine nu iubește astăzi, ascultatea de cuvânt,
În zadar mereu pășește, pe-a Lui urmă pe pământ,
Dacă nu-i ca Cel ce-odata, pe pământ mergea cu greu,
Blând, smerit întotdeauna, ascultând de Dumnezeu.

Dar și-acel batut de vânturi, de se-apleacă-nspre pământ,
În zadar făcu cu Domnul, el odat-un legământ,
De nu-l cheamă în furtună, nicicând nu îl va vedea,
Pe Acel care odată, poruncind... vântul oprea.

Cine nu strigă la Domnul, nici răspuns nu va primi,
Rugăciunea ce-i șoptită, El nicicând n-o v-auzi,
Cine inima-și închide, Dumnezeu nu va putea,
Să-și găsească în ea locul, un locaș să-i fie ea.

De nu ești și tu ca Domnul, nu vei fi unde-i acum,
De nu știi ce-i suferința, azi nu ești pe drumul bun,
De nu înțelegi acuma, Dumnezeu ce ți-a cerut,
Ești în mare rătăcire, unde azi mulți s-au pierdut.