Fiindcă... atât de mult a iubit...
A venit la ai săi dar ei nu l-au primit
Respins de bătrâni, de preoți...
Părăsit de prieteni și de noi toți...
A luat asupra Sa toată nelegiuirea,
toată ura...
El a răbdat în suferința Lui
Pentru durerea noastră a orișicui...
Și prin atâtea răni ce trupul i-au brăzdat
Noi vindecrea noastră am căpătat
Crucea era atât de grea...
Cu păcatele lumii atârnate pe ea
Nu era doar lemnul pe care a fost țintuit
Ci Duhul, Duhul Lui era așa de zdorbit...
Și-o coroană de spini pe frunte I-au pus
Să se știe c-a fost Rege... dar un rege supus...
Nu s-a apărat deloc... deloc n-a deschis gura...
Tăcut ca un miel a împlinit toată scriptura
Și-n planu acest' divin desăvârșit
Dușmanul vechi pe veci l-a biruit...
Și mâinile ce fost-au țintuite-n lovituri de cui
Mai mulți cuprinde azi îmbrățișarea Lui
*
Om al durerii cu suferinţa obișnuit
Înfățișarea Lui... nimic deosebit...
Pedeapsa aducătoare de pace
Peste El a cazut
Mulțimea întreagă de păcate
Azi sunt ascunse-n condamnarea Lui la moarte
Când spre Tatăl a rostit un ultim cuvânt
S-a cutremurat întregul pământ...
Perdeaua din templu s-a rupt!
S-avem trecere libera-n locul Preasfânt
Împăcarea cu El, moment așteptat...
Vălul a căzut, a fost depărtat...
Și dintr-o dată... o gloată-ntragă a înțeles
C-ai fost de Dumnezeu ales...
S-au întors bătându-se cu pumnii în piept...
S-au întors dar nu pe drumul cel drept...
*
Ce mare taină stă în jertfa Lui Isus
Oricine ar fi din răsărit pan'la apus
Cei din trecut și cei din viitor
Își pot spăla întreagă vina lor...
Calvarul ce-a răbdat a fost un țel
Ca cei zdrobiți să vină azi la El
Cei însetați de viață să o aibă iar
Iar cei flămânzi hrană cerească-n dar
Şi cei săraci să aibă bogații de sus
Un miel de jertfă, o, Isus...