Paște, copil, sandale...
... simt respirații de înger pe frunte,
coboară ca lacrimi cuminți,
sărut de-aduceri aminte,
de mine copil
și de dragii părinți.
Mâna mamei, așezată ca guler,
să mă simtă, s-o simt...
lacrimi se rostogolesc mai repede,
le simt mai fierbinți.
Plouă sau picură ploaia amintiri ce mă dor?
aș îndrăzni să le sting văpaia
dar atingându-le... mă înfior.
Coșuri-lalele se miră de lacrimi pe-obraz,
și-ar întinde căușul culorii în ele
lacrimi s-adună, cu-amintiri în extaz.
Parcă ninge... sau, lacrimile-n priviri s-au întețit?
în curând e sărbătoarea de Paște
iar eu aș vrea să mă simt ca în copilărie:
cu nouă rochiță, sandale... copilul mângâiat și iubit.

Alexandrina Tulics, 23 aprilie 2021- Delafield