De-ar fi lupta mai ușoară,
Mult mai mult m-aș bucura,
Însă Domnul meu din slavă,
Știe unde m-aș afla.

De-ar fi zâmbete pe cale,
Știe că doar aș zîmbi,
Cu privire fără lacrimi,
Ci privirea-mi va sclipi.

De n-ar fi nici crucea care,
Eu o duc puțin mai greu,
Alergat ar fi pământul,
De-al meu pas greșit mereu.

De mi-ar da cum cer acuma,
Numai soare-n orice zi,
Dumnezeul meu Cel mare,
Știe că doar aș dormi.

Ooo... mie mi-ar fi mai bine,
Pe un drum mult mai ușor,
De ar fi... atunci urcarea,
Ar fi astăzi... un cobor.

De mi-ar fi ușor prin vale,
Nu aș merge aplecat,
Ci cu pieptul înainte,
Cu un gând de vânt purtat.

Eu aș vrea... dar nu se poate,
Căci Isus în cer mă vrea,
Fără luptă... fără cruce,
Să ajung nu aș putea.

De n-aș plânge cum plâng astăzi,
Poarta ar rămâne-nchisă,
La acea Țară dorită,
Mie ce mi-a fost promisă.

Știe Domnul pentru mine,
Ce e bine pe cărare,
Știe că eu nu voi duce-o,
Greutate mult prea mare.

Știe când El să coboare,
Ca sa fiu eu ajutat,
Dar mă lasă sa duc crucea,
Ca să nu fie uitat.

De mi-ar fi ușor... eu omul,
Aș uita cine azi mie,
Sus în cer îmi pregătește,
Chear și-un loc în veșnicie.

Aș uita cine mi-e Tată,
Pe pământ aș rătăci,
Și la un sfârșit de viață,
Aș fi unul ce-ar pieri.

Doamne... nu lua aminte,
Azi la ce eu îmi doresc,
Pe un drum ușor în viață,
Vrând ca să călătoresc.

Tu știi Tată cel mai bine,
Cum să fie viața mea,
Fă în toate ca să fie,
Astăzi numai voia Ta.