Ce e viața pe pământ,
Este-o floare sau un gând,
Este-un bob de spic de grâu,
Sau este-un deșert pustiu.

Este cea care-i de mâine,
Sau în urmă ce rămâne,
Poate-i cea care-o trăim,
În prezent fără să știm.

De-am ști care ne aduce,
Biruința jos la cruce,
Am trăi-o mai curați,
De Domnul să fim iertați.

Dar creștine-ascultă bine,
Lasă viața cea de mâne,
Nu poți ști dacă răsare,
Înc-odată pe cer soare.

Nu poți ști dacă mai vine,
Înc-o zi, acea de mâne,
De ea să nu te-ngrijești,
Poate n-o să mai trăiești.

Îngrijește-o pe cea care,
O trăiești chear azi sub soare,
Viața care azi o ai,
Este poarta pentru Rai.

De-o trăiești cum se cuvine,
Niciodată tu creștine,
Un trecut ce-i păcătos,
N-o să ai... ci doar frumos.

Dacă azi iubești cuvântul,
Mâine îți va fi și gândul,
Cel de ieri mult mai curat,
Căci cuvântul l-ai urmat.

Să fii în neprihănire,
Căci o sfântă nemurire,
Viața ce azi o trăiești,
Ți-o va da în slăvi cerești.