Ajută-mi lacrimile Doamne,
Să curgă chear de curg încet,
S-au strâns atât de multe astăzi,
Decând eu stau și doar aștept.

De le mai strâng, nu este bine,
În ele sufletu-mi acum,
Se-neacă, căci ele-s prea multe,
N-am vrut să le arunc pe drum.

Ajută-mi Doamne și suspinul,
Să pot să-l fac eu auzit,
El astăzi e închis în mine,
De-o vreme lungă zămislit.

De n-ar zăcea, mi-ar fi mai bine,
Nici mie nu mi-ar mai fi greu,
Am strâns prea multe-n drumul vieții,
Și-acuma tac în pieptul meu.

Te rog ajută-mi visul care,
În el spre Tine sunt purtat,
Aș vrea ca el să fie Doamne,
Un vis ce-i viu... adevărat.

Îl am atunci când închid ochii,
Când îi deschid, Isus aș vrea,
Acelaș vis să-mi fie-n față,
În el purtat pe mâna Ta.

Ajută-mi glasul să se-audă,
În clipele când e tăcut,
De-atâta judecată-n lume,
Îmi este astăzi glasul mut.

El de-ar striga eu știu Isuse,
Aș fi și eu mai liniștit,
Ar fi de Tine-acolo-n ceruri,
Un glas mereu ce-i auzit.

Ajută-mi Tu sfinte Părinte,
Slujirea care uneori,
Încetinește ea pe cale,
Chear și în clipa când cobori.

Ooo... Doamne fii mereu cu mine,
Ajută-mă Părinte sfânt,
Ca să rămân doar lângă Tine,
Cât mai trăiesc pe-acest pământ.