În clipe grele...

Când nespus de mare... e a inimii durere
Şi n-am cui o spune, Doamne pe pământ,
Obosit şi înfrânt, vreau să-mi dai putere,
Şi să mă-ntăreşti, prin Spiritul Tău Sfânt!

Către Tine-acum, gândul mi se-ndreaptă
Nădăjduind să primesc, dulce harul Tău!
Inima cu patos şi cu râvnă mare aşteaptă
Sufletul cel obosit, ca să îl păzeşti de rău.

Vreau ca-n jertfa-Ţi sfântă, să fiu curăţit
Şi să îmbrac cu râvnă, haina îndreptăţirii,
Ce prin har, Tu o acorzi, celui ce-i smerit
Şi care doreşte, să umble, în legea iubirii.

O, cu indurare, Doamne Isuse să priveşti
Şi-n spre mine, asa cum sunt, un păcătos,
Tu prin jertfa-Ţi scumpă, să mă curăţeşti,
Să mă speli în grabă, de păcatul urâcios!

Îndreptăţit fiind, acum la Tronu-Ţi Sfânt,
În jertfa-Ţi cea mare, scumpul meu Isus,
Vreau Numelui Tău, tot mereu să-I cânt,
Căci Tu m-ai iertat, şi voi fi etern supus!

Premărire Ţie, Doamne, în veci voi cânta,
Căci, prin iubirea mare, sunt acum salvat,
De aceea vreau, liber şi voios pe calea Ta,
Să merg şi-n clipe grele, cum mi-ai arătat!

Flavius Laurian Duverna
12 iulie 2009