De n-ai vorbi si ai tăcea cum si eu fac cu tine
de n-ai privi cu ochii tai duioși și către mine
De nu ai fi aici s-auzi când inima îmi plânge
De n-ai fi Tu nimic n-ar fi iar sufletul s-ar frânge

de n-ai fi Tu ca-n nopți de vis a mea călăuzire
de n-ai fi Tu cel care ștergi orice necuratire
De n-ai fi Tu acela glas din nopțile târzi
de n-ai fi Tu Isuse scump... atunci... cine ar fi?

De n-ai fi Tu as fi pierdut pe căile pieirii
De n-ai fi Tu eu aș fi fost părtaș nelegiuirii
De n-ai fi Tu nu ar mai fi nimic uluitor
De n-ai fi Tu as rataci ca oaia de păstor

De n-ai fi pus în duhul meu al dragostei sperante
De n-aș fi fost tinut mereu in ale tale brate
De crucea Ta n-ar fi purtat păcatul omenirii
De nu m-ai fi înfășurat cu haina mânuirii

Nu as fi fost decât un om pierdut printre ruine
ce niciodată n-ar fi știut ce bine-i lângă tine