Iubirea mea Tu vei rămâne, căci Doamne eu ce am simțit,
Nu-i până azi... nici până mâine, ea este Tată-un infinit.

Nu-i cea ce-i vie doar sub soare, în zilele cu-n cer senin,
Iubirea Ta rămâne vie, și-n nopțile ce-s cu suspin.

Ooo... Doamne... Creatorul lumii, Acel ce mult Tu ne-ai iubit,
Mereu în viață vei rămâne, un lucru de neprețuit.

Un preț prea scump a fost odată, plătit pentru iubirea Ta,
Un Fiu de Împărat, ooo... Tată, câtă durere El purta.

N-aș vrea să pierd iubirea-n care, pe Tine eu azi te-am găsit,
Mă face să iubesc Isuse, ce până azi nu am iubit.

Mi-aduce Doamne fericire, și-acea speranță mi-a adus,
Că o iubire care-i vie, e întâlnirea cu Isus.

Nu voi lăsa ca să se stingă, un foc de dragoste aprins,
El pentru Tine Doamne arde, va fi făclia de nestins.

Iubirea mea, Tu vei fi Doamne, căci și eu astăzi sunt a Ta,
În inimă, în gând și-n suflet, mereu Isus te voi purta.