E-o vreme azi de pregătire,
E-o vreme-n care e trezit,
Dintr-o adâncă scufundare,
Pâmântul care-a adormit.

E vreme de mare valoare,
Căci timpul este spre sfârșit,
E-o vreme dată din iubire,
De Cel ce este infinit.

Ea ne arată că-i aproape,
O zi în care s-or sfârși,
Aceste vremuri de-ndurare,
Și-atunci nu îl va mai trezi.

Sunt ultimile zile-n care,
Putem avea un răsărit,
Căci vine ziua judecății,
Urmată doar de asfințit.

Sunt ultimile clipă astăzi,
Când harul noi îl mai simțim,
E cel ce-aduce o trezire,
Ca noi să ne mai pocăim.

E-un timp prea scurt până apare,
Acel ce azi încă ne-a dat,
Un timp de curățire sfântă,
Pentru un pas mult mai curat.

Să prețuim această vreme,
Și pasul nostru să-l grăbim,
Într-o neprihănire-aleasă,
De Cel ce spunem că-l iubim.

Să nu lăsăm nicicând vre-o dată,
Pentru o zi ce va veni,
Niciunul nu știm când apare,
Acel ce-a spus... Eu voi veni.

De azi... de-acu... din clip-aceasta,
Noi haina albă s-o avem,
Să n-auzim în ziua mare,
E prea târziu... . . ci să zburăm.