Iartă-mi Doamne vina care, sus pe cruce te-a urcat,
Și pacatul pentru care, spini pe față ai purtat,
Astăzi vin Doamne la Tine, să primesc acea iertare,
Pentru gândurile mele, dar și pentru nepăsare.

Iartă-mi zilele în care, eu fugeam de suferință,
Dar și cele ce-s trecute, dar fără nici o căință,
Cele pline de-oboseală, când stăteam eu numai jos,
Fără să-ți slujesc eu Ție, preaiubitule Hristos.

Iartă-mi și neascultarea, ce mereu eu am urmat,
Ascultând acele vorbe, ce mereu m-au scufundat,
Pentru necredință Tată, să mă ierți eu mult aș vrea,
Doar Tu poți, căci doar la Tine, este azi iertarea mea.

Iartă-mi fața mea uscată, și-ai mei ochi ce-s aplecați,
Iartă-mă că nu spre Tine, au fost Doamne îndreptați,
Și genunchii care astăzi, nu au nici o bătătură,
Eu te rog să-mi ierți tăcerea, ce-i prezentă-n a mea gură.

De-aș putea să dau în urmă, timpul care a trecut,
Aș fi vrut să am o viață-n care doar să te ascult,
Să nu fiu o uscătură, ci mereu să înverzesc,
În grădina Celui care, astăzi mult eu îl iubesc.

De mi-ai da încă o viață, Doamne eu n-aș irosi,
Acea viață, ci doar Ție, zi de zi ți-aș dărui,
Dragoste și-acea iubire, care Tu mie mi-ai dat,
Acea care pe o cruce, prin ea m-ai răscumpărat.

Mă proștern astăzi la cruce, căci vinovăția mare,
Mă apasă sfânt Isuse, și nu vreau decât iertare,
Nu-ndrăznesc să-mi ridic ochii, pe Tine să te privesc,
Dar a mea inimă astăzi, Ție-ți spune... te iubesc.