Suntem trecători în viață,
Toți suntem azi trecători,
Niște păsări călătoare,
Într-un zbor care-i sub nori,
Dar mai întâlnim pe cale,
Și un soare minunat,
Auzim în depărtare,
Al vântului fluierat.

Nu se-oprește niciodată,
Timpul să ne odihnim,
El ne spune, că pe cale,
Vrea noi azi să ne grăbim,
Cât lumina luminează,
Să vedem noi a zbura,
Că-n curând se lasă noaptea,
Să nu rămânem în ea.

Trecător este și ceasul,
Harului ce-i revărsat,
Să nu ne oprim o clipă,
Căci nu-i timp de așteptat,
Se închine-ncurând poarta,
Harului care s-a scurs,
Căci e trecător și ceasul,
Ce-i lăsat el de Isus.

Doamne... mult prea iute trece,
Tot ce este trecător,
Și călătoria noastră,
Care azi este în zbor,
Se grăbește să ajungă,
La acele veșnicii,
Unde nu e trecătoare,
Viața celor ce sunt vii.

Noi să nu privim pământul,
Căci și el e trecător,
Ci s-avem pe el întruna,
După veșnicii un dor,
Căci e cea ce niciodată,
Nu va trece ea nicicând,
Ea va fi o veșnicie-n,
Cerul Celui ce e sfânt.