Ooo... tu lume trecătoare,
Ce te zbați astăzi mereu,
Să mă prinzi cu ale tale,
Gheare ca să-mi faci doar rău,
Vreau să-ți spun că a mea viață,
Nu se trece ea nicicând,
Am ales odată lume,
Viața ce-i în cerul sfânt.

Îmi oferi tu bucuria,
Care este pământească,
Dar ascultă astăzi lume,
Eu o am pe cea cerească,
Și cu ea mă-ndrept spre Țara,
Care lume... nu-i un vis,
Este vie-adevărată,
Se numește Paradis.

Nu veni cu ale tale,
Ce-s plăceri doar pământești,
Căci în mine arde focul,
Ca să am cele cerești,
Nu fi tu azi tulburată,
Încercând să mă dobori,
Nu vei reuși tu lume,
Căci atins sunt de fiori.

De fiorul de iubire,
Care m-a îndepătat,
Lume astăzi el de tine,
Să iubesc un Împărat,
Să iubesc o veșnicie,
Care nu este în tine,
Este sus... unde m-așteaptă,
Domnul slavei și pe mine.

Tu rămâi... rămâi în urmă,
Lume ce ești trecătoare,
Pentru tine nu există,
Lume viață viitoare,
Căci acolo va ajunge,
Întro zi neprihănirea,
Rodul care este mare,
Dar și negreșit sfințirea.

Nu te zbate să-mi ei astăzi,
Tu avântul care-l am,
Căci eu nu mai sunt în tine,
Cum cândva odat' eram,
Sunt pe-un braț care se-ndreapă,
Înspre-o mare-Mpărăție,
Unde este numai pace,
Dragoste și bucurie.

El mă duce-n depărtarea,
Ce-i departe e de tine,
Mă apropie de viața,
Pregătită pentru mine,
De vrei să ajungi acolo,
Unde voi ajunge eu,
Pocăiește-te îndată,
Lasă-te de tot ce-i rău.