Ooo... tu inimă rănită,
De ce plângi azi în ascuns,
Ai uitat cuvântul care,
Domnul ție ți l-a spus? ,
Să descarci a ta povară,
Jos la poala crucii Lui,
N-o deschide și nu spune,
Ce tu simți... azi nimănui.

Ooo... tu inimă ascultă,
Glasul care te-a chemat,
Bate astăzi pentru-Acela,
Ce cânva te-a vindecat,
Tu te zbate-n suferință,
Căci doar El poate s-o ia,
Și din lanțul ce te strânge,
El te va elibera.

Nu ascunde-a ta durere,
Căci se va-nrădăcina,
Spune-i Celui care poate,
Ca să-ți ia durerea ta,
De-o ascunzi, îți va aduce,
Zile pline de suspin,
Și de gustu-mărăciunii,
Sufletul îți va fi plin.

Nu-ncerca să dai de-oparte,
Munții ce-s în fața ta,
Cu puterea ta slăbită,
Nicicând tu nu vei putea,
Doar a tale lacrimi astăzi,
Pot să-nduplece un Sfânt,
El e Cel ce mută munții,
Căci e-al Lui acest pământ.

Inimă fii înțeleaptă,
Dar să fii și-ascultătoare,
Ai în tine astăzi viața,
Care e nemuritoare,
De ce bați atât de tare,
Când în tine Domnu-a pus,
A Sa pace ce-i divină,
Care vine doar de sus.

Să rămâi în ea întruna,
Și-n dragostea lui Isus,
Tu nu-ți ești a ta stăpână,
Decând a venit de sus,
Un fior cald de iubire,
Ce-i în tine așezat,
Taci și-ascultă-l că-i fiorul,
Veșnicului Împărat.